Prietenia.

Uneori mă gândesc, deşi nu am o vârstă chiar atât de mare, dacă ar posibil să definim sentimentele să dăm teoreme exacte în care există o formulă sau mai multe pentru fiecare tip de problemă. Da cum ar fi prietenia? Eu îmi imaginez că atunci când eşti prieten şi, poţi folosi cuvântul e aproape asemănător cum vedem în filmele americane în care, fiecare îşi spune o anumită sau mai multe probleme însă, singura diferenţă e că cel care ascultă are o anumită taxă şi normal că dispui de răbdare, înţelegere, simţul umorului şi, în timp să fi sigur că inevitabil va fi bine.
Da cam aşa văd eu uneori, când spui, când asculţi, când chiar eşti interesat de drama acelei persoane, dramă care de multe ori e o singura neînţelegere, un joc de cuvinte care pare spus cu rea intenţie sau doar ambiţii prosteşti. Dar uni oameni sunt făcuţi să fie regele/regina dramei şi de multe ori telenovela lor bate viaţa mea. Am ajuns să mă gândesc de două ori când spun că vreau să se întâmple ceva wow, nemaivăzut, nemaiauzit, am şi ajuns să renunţ la o aşa dorinţă. Viaţa mea atât de simplă, seacă aşa o simţeam uneori a ajuns să fie atât de dorită de cei care joacă în telenovele. Eu gândesc că şi atunci când păţeşti multe greutăţi, multe probleme, multe antipatii, cred din greul ăla ai ce învăţa şi să nu repeţi aceleaşi greşeli iar şi iar ca mai apoi urmând frustrarea că de ce eu? De ce mie?
Cel mai bine e când înveţi şi mai ales dacă îţi şi deschizi ochii şi, să vezi greşelile celor apropiaţi să iei de acolo ce trebuie ca pe viitor să putem evita, mai ales să nu aruncăm greşelile celorlalţi în faţă ca o ţintă cu săgeţi pentru că de multe ori îţi bine să spui, "Ţi-am spus eu."
Da e greu, uneori aşa simt, simt uneori să închid toate ferestrele şi uşile să trag draperiile, întuneric total şi activitatea sigur a multora preferata adică, somnul şi, să nu uit telefonul închis pentru că doar atunci şi doar atunci când somnul e mai dulce, atunci auzi acea melodie atât de preferata dar care te exasperează după un timp. Dar mi-a prins bine, să încerc să-mi las nervi şi să mă abţin de la a spune cât de obositoare poate fi o conversaţie, dar orice bine făcut se întoarce înapoi. Cum începi un lucru aşa îl şi termini, şi l–am terminat bine, a fost când am avut suport de la persoanele la care mă aşteptam cel mai puţin.
Oamenii pot uita ce ai făcut, pot uita ce ai zis însă nu vor uita niciodată cum i–ai făcut să se simtă.
Consider că orice lucru să întâmplă cu un scop, nici un fir de păr nu cade la întâmplare, iar de multe ori uni au un talent nativ în aş complica viaţa fără rost.
Mă consider cel mai câştigat când eşti în postura de observator, ştii de toate şi spui când trebuie, cel mai important nimeni n–ar îndrăzni să te păcălească.
Încercând să găsesc o definiţie pot spune doar că, prietenia e importantă atunci când îţi vine să-ţi ceară ajutor şi mai important atunci când vine să-ţi spună ce lucru minunat i s–a întâmplat, sunt ca cele patru anotimpuri şi când ajungi să treci prin toate, când găseşti oameni care nu vor să rămână la primăvară, vară sau toamnă, iarnă şi să facă pasul important trecând prin toate, e greu dar frumos. Atunci când sufletul îţi râde şi ochii sunt mai limpezi şi viziunea e mai clară şi vom învăţa să râdem în cea mai crâncenă iarnă.